Husky Siberian

Desi Husky Siberian nu este considerat un caine de vanatoare, mai degraba unul de munca, totusi am sa scriu despre aceasta rasa deoarece e una dintre preferatele mele. Huskyul Siberian este un caine de talie medie, folosit indeosebi la munci cum ar fi trasul saniilor.

Este un caine de talie medie, suplu si deosebit de agil, elegant si inteligent. Huskyul are blana pufoasa si dubla (ca si Karelien Bear Dog) pentru a rezista cu brio la temperaturile scazute. Urechile sunt drepte, coada stufoasa. Are capacitatea de a trage greutati mai mari comportanduse excelent in fata atelajului, dealtfel este si cea mai usaora rasa de caini de munca din emisfera nordica. Huskyul Siberian trage sania pe o distanta lunga si la o viteza nu foarte mare, insa cu inteligenta sa este un caine econom cu energia proprie utilizind la o capacitate mare fiecare resursa disponibila. 

Inaltimea rasei Husky este de pana in 60 cm masculul respectiv 56 cm femela, greutatea corporala fiind de 27 respectiv 23 kg. Desi femela este cu o idee ma supla si mai mica dispune de aceasi putere ca si masculul.

Caracteristicile rasei Husky Siberian a fost pastrate din vechi timpuri deoarece eschimosii au efectuat o selectie foarte viguroasa asupra cainilor, fiind pastrati doar cei care se preteau asupra munciilor. Cei considerati inapti erau eliminati prin castrare pentru a nu avea urmasi mentinand astfel caracteristicile care leau adus renumele intacte.

Husky Siberian este un caine nobil si prietenos, insa in acelasi timp indraznet si alert. Nu are sub nici o forma calitatile unui caine de paza si aparare, nu este suspicios fata de straini si nici agresiv cu alti caini. Este ganditor si independent, cerinta vitala pentru un caine de sanie, care trebuie sa actioneze correct pentru a nu pune in pericol viata sa si a musherului. Cainele matur este rezervat, are o atitudine demna, inteligenta si un caracter energic. Intotdeauna este dispus la munca sau la joaca, ceea ce il recomanda si ca un un bun caine de companie.Nu se simte bine singur, fiind un caine de haita.

Husky-ul Siberian este utilizat ca si caine de sanie si participa la concursuri de diferite categorii.Este considerat ca fiind cel mai rapid dintre cainii nordici.In ziua de azi, din pacate,rasa incepe sa se divida in doua categorii:Husky de sanie,acestia fiin inalti, supli, cu picioare lungi, si Husky de show care tind sa para mai mici si mai compacti si greoi. Pe langa performantele lor dobantite la sanie, acesti caini pot fi folositi in competitiile de Skijoring sau, in cazul in care nu exista zapada, sania trece la un carucior metalic,usor, cu 3 sau 4 roti.

Pointerul Englezesc

Pointerul este un caine prepelicar prin excelenta, facind parte din clasa marilor prepelicari pontatori insulari - alaturi de setteri.

Activitatea cainelui prepelicar pontator in terenul de vinatoare se concretizeaza in doua actiuni - prima este cea de cautare a vinatului si localizare a lui (cheta) si a doua este cea de pontare a acestuia (aretul). Limba engleza  da sens acestei activitati prin folosirea cuvintului "pointing" de unde a si derivat numele rasei.

Pointerul Englez are o istorie veche, atestari scrise, picturi ale rasei, gasindu-se in secolul 17. Originea Pointerului Englez este atribuita de majoritatea chinologilor - Spaniei (pointeri spanioli) de unde pornind a ajuns prin Franta peste Canalul Manecii in Marea Britanie. Englezii pot fii considerati descoperitorii  calitati de vinatoare ale acestui Pointer, adaptat perfect la conditiile de relief locale. Vinatori, prin traditie, englezii au dorit sa obtina si un caine care sa reflecte perfectiunea prepelicarului pontator. Plecind de la  pointerul spaniol  prin incrucisari selective facute cu rase precum Bloodhound si Foxhound (pentru miros), Bull Terrier (pentru tenacitate si vigoare), Greyhoundul (pentru viteza) au reusit creearea unei rase noi - Pointer Englezesc (aproximativ in secolul 18).

Pointerul Englezesc fiind o rasa de vanatoare de pasari (prepericar), specific de a cauta in tufisuri, are blana scurta si lina de culoare in mare majoritate alba cu amestec de maro, orange si altele, dar sunt si multe exemplare de culori solide cum ar fii negrul. Masculul are inaltime de pana in 70 cm cu o greutate de 30 kg, femela de 65 cm cu greutate de 25 - 28 kg.

Temperamentul loial, afectuos, simpatic, agresivitatea scazuta face din el un membru de familie, putand coexista in multe cazuri cu alte animale de casa. Pointerul Englezesc nu este o rasa teritoriala, prin marimea lui poate intimida, totusi se intelege bine cu copiii dar nu sunt o combinatie foarte reusita.

Pointerul Englezesc fiind creat ca rasa de vanatoare totusi se preteaza destul de bine ca animal de companie si pentru familii non-vanatori, cu conditia de a le satisface dorinta de galopare, de exercitii fizice. Sunt "couch potatoes", facandule o mare placere sa leneveasca in familie.

Karelian Bear Dog

     O noua descriere, despre o rasa de caini de vanatoare mai putin cunoscut la noi in tara: Karelian Bear Dog.

      In tara sa de origine, Finlanda, este privit ca o comoara nationala. KBD vaneaza orice fel de animal, indiferent de marimea acestuia. Reflexele rapide si natura sa de caine neinfricat, au facut sa fie foarte popular in domeniul de vanatoare. Avand o personalitate  agresiva, ataca fara frica inclusiv ursul  si mistretul. Acesta capacitate de a fii un bun caine de vanatoare de ursi a adus acestuia numele de rasa.

      Se considare ca inca din vremurile neolitice in Europa a existat o rasa de cani asemanator cu Karelian Bear Dog.  La inceputurile rasei au fost folositi la vanatoarea de animale mici pentru blana (veverite, jderi) dar sunt si inscrieri ca au fost folosit la vanatoarea de elani, mistreti si ajungand chiar si la urs pana la urma. Sunt un bun haitas de vanat. Latratul puternic si energia luxurianta face ca Karelian Bear Dog sa fie un excelent caine de hartuit a vanatului in bataia pustii.

Trasaturi specifice Rasei Karelian Bear Dog:

Masculii ating o inaltime de  54 - 60 cm, femelele de 50 - 55 cm. Rasa are blana deasa si lina, in special de culoare neagra cu albin proportie de 70 cu 30%. Coada stufoasa si curbata in cerc cu varful de culoare alba (rasele pur sange).

Karelian Bear Dog este o rasa agresiva cu animalele din jur, motiv pentru care este nevoie de a incepe socializarea lui timpuriu. Asa cum am spus si mai devreme sunt o rasa excelenta de haitasi, dispunand de o conditie fizica foarte buna incoltand vanatul si mentinadul pe loc ca vanatorul sa poata sa se apropie suficient pentru a termina vanatoarea cu succes. Calitatea extraordinara de cani de vanatoare si personalitate nu prea sociabila, ii determina sa nu fie recomandati ca caini de companie in jurul copiilor. Karelian Ber Dog nu are tendinta de a ataca omul, in special gazda care este considerat Comandantul lor, dar nu vor ezita sa muste alte animale daca sunt amenintati.

Karelian Bear Dog are nevoie de un spatiu mare, de stimulare fizica si mentala in permanenta, sunt o rasa teritoriala, fapt cei clasifica pentru pentru a nu fii o rasa de companie pentru om.

Cine stie? Poate citeste aceasta postare si cineva din Brasov si vom vedea rasa Karelian Bear Dog prin Sinaia, Busteni, facandusi treaba de a tine departe de asezarile omenesti ursii gunoieri. Fac acest lucru cu foarte mare succes in america. La ei se poate la noi de ce nu? In america ursii alungati de cainii Karelian Bear Dog in proportie de 50% nu se mai intorc.

Copoiul Transilvanean (Ardelenesc)

       Dupa cercetarile lui Andor Standeisky se trage din incrucisarile copoiului Celtic şi "tatar". Copoiul Transilvanean era pe punctul de disparitie, dar in ultimul moment, sa reusit totusi sa se salveze aceasta rasa. Este o rasa pentru vanatoare in goana, nerecomandat ca caine de companie in casa.

      Stramosii maghiarilor sau folosit de copoi la vanatoare, deja in momentul sosirii lor in Bazinul Carpatic. Acesti Copoi sau imperechiat cu copoi locali prinre care si cu cel celtic. Casa Regala Arpad a format asa numita rasa Copoiul Panon, disparut intre timp, care este considerat stramosul Copoiului Transilvanean si a Vizslei Maghiare. Prima insemnare despre Copoiul Transilvanean  descoperit in cronici  dateaza inca din 1237. Curtea domneasca a ungariei, nobilimea ungariei se foloseau foarte des la vanatoare de Copoi. In secolul XVll apar primele statui in curtile nobile.

        Copoiul Transilvanean in secolul XlX, era larg raspandita atat pe teritoriul ungar cat si in Ardeal, aparand doua linii: copoiul cu picioare scurte si cea lunga. Copoiul cu picioare scurte este folosit la vanatoare in tuferisuri la vanat mic vulpi, iepuri etc. Copoiul cu picioare lungi se foloseste in special la vanatul mare: mistreti, urs, cerbi.

Prima descriere detailata o face Czynk Edé in 1901, cand a inceput sa noteze un registru despre Copoiul Transilvanean dar notarile tin pana la primul razboi mondial. Intre cele doua razboaie mondiale a fost o rasa populara dar o lege din 1947 din Romania, in care era considarat daunator, a condus la aproape la exterminarea rasei.

        1968 la Budapesta sa organizat o expozitie cu specific vanatoresc, printre care se numara si Copoiul Transilvanean, descoperind ca in registrele FCI Copoiul Transilvanean figura ca rasa disparuta. In anii 1960 sa pornit o cautare amanuntita pentru descoperirea indivizilor pur sange de Copoi Transilvanean. Ajungand aceasta cautare pana pe meleagurile Maramuresene unde au gasit in curtea lu Nistor Petru,  o pereche de pur sange si care au stat la baza repopularii populatiei de Copoi Ardelenesc urmate de alte exemplare gasite in judetul Bistrita.

         Odata ce standardele au fost recunoscute FCI in anul 1966, a declarat Copuiul Transilvanean ca a 9-a rasa de cani a ungariei sub numarul 240/a, ca in 1968 sa o transforme in 241.

Dupa revolutia din 89 in ardeal au aparut si alte exemplare pur sange, ducand astfel la cresterea numarului de  exemplare. Pe teritoriul ardealului se organizeaza competitii speciale pentru Copoiul Transilvanean, in judetele Sibiu, Hunedoara, Bistrita si totusi nu este considerat o rasa care a scapat de sub semnul de Rasa pe cale de Disparitie. 

Din Istoria rasei Vizsla Maghiară

Vizsla a fost cunoscut în istoria maghiarilor înca din vechi timpuri. Strămoşii rasei Vizsla, au fost câinii de vânătoare preferaţi, de încredere ale triburilor maghiare care au trăit în Bazinul Carpatic în secolul 10. Gravuri primitive în piatră, de peste o mie de ani vechime,  arată vânătorul maghiar cu soimul şi Vizsla lui.

Prima referire scrisă, a rasei Vizsla, a fost înregistrat în Viena Illustrated Cronica, însemnări  la comanda regelui Lajos cel Mare (Ludovic cel Mare) de către Fraţii Camelita în 1357.

Rasa Vizsla a fost păstrat  timp de secole de către aristocraţia vremii curat geneologic  şi a continuat să dezvolte capacitatea de vânătoare a acestor "galben-pointer". Înregistrările de scrisori şi scrieri arată marea cinste pe care a avuto Vizsla.

Vizsla supravietuit ocupatiei turcesti (1526-1696), Revoluţia din Ungaria (1848-1849), Primul Război Mondial, Al Doilea Război Mondial şi a ocupaţiei ruseşti.  A atentă căutare după toate aceste greutăţi un sondaj  a relevat doar aproximativ o duzină Vizsla,de tipul curat în viaţă în Ungaria. Din acest stoc minim, rasa a crescut ca importanţă din nou. Diverse "tulpini" de Vizsla au devenit oarecum distinctiv ca  indivizi de rasă care sa se potriveasca stilului lor de vânătoare. În afara Ungariei, vizsla sunt de obicei crescute în România, Austria, Slovacia, Serbia.

Vizsla început să ajungă în Statele Unite, aproape de al doilea război mondial. Pe măsură ce interesul şi devotamentul faţă de rasa a început să crească, proprietarii au format Clubul Vizsla ale Americii în scopul de a obţine recunoaşterea AKC. Ca urmare a înregistrării stoc fundaţie cu AKC, proprietarii Vizsla au putut să obţină recunoaşterea oficială pe 25 noiembrie 1960, astfel cum a devenit rasa Vizsla 115 recunoscut de American Kennel Club.

Vizsla a fost folosit în dezvoltarea de alte rase, mai ales Weimaraner, cu parul sarmos Vizsla şi germană Shorthair Pointer . Există multe presupuneri despre  aceleaşi rase, împreună cu alte rase pointer, fiind folosite  pentru a restabilii   Vizsla ca rasă de sine stătătoare la sfârşitul secolului XIX.Asemănările izbitoare dintre cele trei rase este incontestabil.

Magyar Vizsla

           Cum spune şi numele rasei, este un câine de origine maghiară. Câinii sunt sportivi şi însoţitori loial ai stăpânului. Rasa Magyar Vizsla este una dintre cele mai mici ca statură din linia pointer-Retriever.
           Vizsla are ca caracteristici ai rasei: vânători de pasăre şi vânat montane (vânat mic), un câine sportiv, de companie de uz casnic şi de câine de familie.
           Vizsla este  dotat cu un nas excelent. Deşi sunt plin de viaţă, manieraţi, afectuoşi şi sensibili, ele sunt, de asemenea, fără teamă şi posedă un instinct bine-dezvoltat de protecţie.
           Rase diferite sunt adesea confundate cu Vizsla, şi Vizsla sunt deseori confundate cu alte rase. Coonhounds Redbone, Weimaraners şi Ridgebacks Rhodesian sunt unele dintre rasele cel mai frecvent confundate cu Vizsla. Structura corporala a unei Vizsla este foarte asemanatoare ca aspect cu o Weimaraner şi Coonhound Redbone, deşi Vizsla este de obicei mai suplu, cu musculatura mai bine definită. Weimaraners şi Ridgebacks Rhodesian sunt mai mari decât Vizsla. Nasul de Vizsla va avea întotdeauna o culoare roşiatică, care se îmbină cu culoarea blănii. Negru, maro, roz deschis, sau un nas de altă culoare este o indicaţie de o altă rasă - sau cel puţin nu o Vizsla pură. Ochii şi unghiile, de asemenea, ar trebui să se amestece cu culoarea robei.
          Blana standard are culoarea de auriu- rugină, culoare in nuanţe diferite.Blana ar putea fii de asemenea, descris ca o culoare cupru / maro, auriu roscat inchis si aur de nisip. Galben masiv, mahon roşu închis şi pal sunt defecte. Mici zone de alb pe piept în prim-plan şi pe gât sunt admisibile, dar nu preferate.

Trebuie să fie instruiţi cu grijă şi fără comenzi dure sau corecţii fizice puternice, deoarece au un temperament sensibil şi pot fii afectaţi cu uşurinţă dacă formare este prea aspră. Vizsla sunt înotători excelenţi. La fel ca toţi câinii, Vizslas necesită o atenţie mare, de exerciţii stimulative pentru a rămâne sănătos şi fericit.