Dupa cercetarile lui Andor Standeisky se trage din incrucisarile copoiului Celtic şi "tatar". Copoiul Transilvanean era pe punctul de disparitie, dar in ultimul moment, sa reusit totusi sa se salveze aceasta rasa. Este o rasa pentru vanatoare in goana, nerecomandat ca caine de companie in casa.
Stramosii maghiarilor sau folosit de copoi la vanatoare, deja in momentul sosirii lor in Bazinul Carpatic. Acesti Copoi sau imperechiat cu copoi locali prinre care si cu cel celtic. Casa Regala Arpad a format asa numita rasa Copoiul Panon, disparut intre timp, care este considerat stramosul Copoiului Transilvanean si a Vizslei Maghiare. Prima insemnare despre Copoiul Transilvanean descoperit in cronici dateaza inca din 1237. Curtea domneasca a ungariei, nobilimea ungariei se foloseau foarte des la vanatoare de Copoi. In secolul XVll apar primele statui in curtile nobile.
Copoiul Transilvanean in secolul XlX, era larg raspandita atat pe teritoriul ungar cat si in Ardeal, aparand doua linii: copoiul cu picioare scurte si cea lunga. Copoiul cu picioare scurte este folosit la vanatoare in tuferisuri la vanat mic vulpi, iepuri etc. Copoiul cu picioare lungi se foloseste in special la vanatul mare: mistreti, urs, cerbi.
Prima descriere detailata o face Czynk Edé in 1901, cand a inceput sa noteze un registru despre Copoiul Transilvanean dar notarile tin pana la primul razboi mondial. Intre cele doua razboaie mondiale a fost o rasa populara dar o lege din 1947 din Romania, in care era considarat daunator, a condus la aproape la exterminarea rasei.
1968 la Budapesta sa organizat o expozitie cu specific vanatoresc, printre care se numara si Copoiul Transilvanean, descoperind ca in registrele FCI Copoiul Transilvanean figura ca rasa disparuta. In anii 1960 sa pornit o cautare amanuntita pentru descoperirea indivizilor pur sange de Copoi Transilvanean. Ajungand aceasta cautare pana pe meleagurile Maramuresene unde au gasit in curtea lu Nistor Petru, o pereche de pur sange si care au stat la baza repopularii populatiei de Copoi Ardelenesc urmate de alte exemplare gasite in judetul Bistrita.
Odata ce standardele au fost recunoscute FCI in anul 1966, a declarat Copuiul Transilvanean ca a 9-a rasa de cani a ungariei sub numarul 240/a, ca in 1968 sa o transforme in 241.
Dupa revolutia din 89 in ardeal au aparut si alte exemplare pur sange, ducand astfel la cresterea numarului de exemplare. Pe teritoriul ardealului se organizeaza competitii speciale pentru Copoiul Transilvanean, in judetele Sibiu, Hunedoara, Bistrita si totusi nu este considerat o rasa care a scapat de sub semnul de Rasa pe cale de Disparitie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu