Copoiul Transilvanean (Ardelenesc)

       Dupa cercetarile lui Andor Standeisky se trage din incrucisarile copoiului Celtic şi "tatar". Copoiul Transilvanean era pe punctul de disparitie, dar in ultimul moment, sa reusit totusi sa se salveze aceasta rasa. Este o rasa pentru vanatoare in goana, nerecomandat ca caine de companie in casa.

      Stramosii maghiarilor sau folosit de copoi la vanatoare, deja in momentul sosirii lor in Bazinul Carpatic. Acesti Copoi sau imperechiat cu copoi locali prinre care si cu cel celtic. Casa Regala Arpad a format asa numita rasa Copoiul Panon, disparut intre timp, care este considerat stramosul Copoiului Transilvanean si a Vizslei Maghiare. Prima insemnare despre Copoiul Transilvanean  descoperit in cronici  dateaza inca din 1237. Curtea domneasca a ungariei, nobilimea ungariei se foloseau foarte des la vanatoare de Copoi. In secolul XVll apar primele statui in curtile nobile.

        Copoiul Transilvanean in secolul XlX, era larg raspandita atat pe teritoriul ungar cat si in Ardeal, aparand doua linii: copoiul cu picioare scurte si cea lunga. Copoiul cu picioare scurte este folosit la vanatoare in tuferisuri la vanat mic vulpi, iepuri etc. Copoiul cu picioare lungi se foloseste in special la vanatul mare: mistreti, urs, cerbi.

Prima descriere detailata o face Czynk Edé in 1901, cand a inceput sa noteze un registru despre Copoiul Transilvanean dar notarile tin pana la primul razboi mondial. Intre cele doua razboaie mondiale a fost o rasa populara dar o lege din 1947 din Romania, in care era considarat daunator, a condus la aproape la exterminarea rasei.

        1968 la Budapesta sa organizat o expozitie cu specific vanatoresc, printre care se numara si Copoiul Transilvanean, descoperind ca in registrele FCI Copoiul Transilvanean figura ca rasa disparuta. In anii 1960 sa pornit o cautare amanuntita pentru descoperirea indivizilor pur sange de Copoi Transilvanean. Ajungand aceasta cautare pana pe meleagurile Maramuresene unde au gasit in curtea lu Nistor Petru,  o pereche de pur sange si care au stat la baza repopularii populatiei de Copoi Ardelenesc urmate de alte exemplare gasite in judetul Bistrita.

         Odata ce standardele au fost recunoscute FCI in anul 1966, a declarat Copuiul Transilvanean ca a 9-a rasa de cani a ungariei sub numarul 240/a, ca in 1968 sa o transforme in 241.

Dupa revolutia din 89 in ardeal au aparut si alte exemplare pur sange, ducand astfel la cresterea numarului de  exemplare. Pe teritoriul ardealului se organizeaza competitii speciale pentru Copoiul Transilvanean, in judetele Sibiu, Hunedoara, Bistrita si totusi nu este considerat o rasa care a scapat de sub semnul de Rasa pe cale de Disparitie. 

Din Istoria rasei Vizsla Maghiară

Vizsla a fost cunoscut în istoria maghiarilor înca din vechi timpuri. Strămoşii rasei Vizsla, au fost câinii de vânătoare preferaţi, de încredere ale triburilor maghiare care au trăit în Bazinul Carpatic în secolul 10. Gravuri primitive în piatră, de peste o mie de ani vechime,  arată vânătorul maghiar cu soimul şi Vizsla lui.

Prima referire scrisă, a rasei Vizsla, a fost înregistrat în Viena Illustrated Cronica, însemnări  la comanda regelui Lajos cel Mare (Ludovic cel Mare) de către Fraţii Camelita în 1357.

Rasa Vizsla a fost păstrat  timp de secole de către aristocraţia vremii curat geneologic  şi a continuat să dezvolte capacitatea de vânătoare a acestor "galben-pointer". Înregistrările de scrisori şi scrieri arată marea cinste pe care a avuto Vizsla.

Vizsla supravietuit ocupatiei turcesti (1526-1696), Revoluţia din Ungaria (1848-1849), Primul Război Mondial, Al Doilea Război Mondial şi a ocupaţiei ruseşti.  A atentă căutare după toate aceste greutăţi un sondaj  a relevat doar aproximativ o duzină Vizsla,de tipul curat în viaţă în Ungaria. Din acest stoc minim, rasa a crescut ca importanţă din nou. Diverse "tulpini" de Vizsla au devenit oarecum distinctiv ca  indivizi de rasă care sa se potriveasca stilului lor de vânătoare. În afara Ungariei, vizsla sunt de obicei crescute în România, Austria, Slovacia, Serbia.

Vizsla început să ajungă în Statele Unite, aproape de al doilea război mondial. Pe măsură ce interesul şi devotamentul faţă de rasa a început să crească, proprietarii au format Clubul Vizsla ale Americii în scopul de a obţine recunoaşterea AKC. Ca urmare a înregistrării stoc fundaţie cu AKC, proprietarii Vizsla au putut să obţină recunoaşterea oficială pe 25 noiembrie 1960, astfel cum a devenit rasa Vizsla 115 recunoscut de American Kennel Club.

Vizsla a fost folosit în dezvoltarea de alte rase, mai ales Weimaraner, cu parul sarmos Vizsla şi germană Shorthair Pointer . Există multe presupuneri despre  aceleaşi rase, împreună cu alte rase pointer, fiind folosite  pentru a restabilii   Vizsla ca rasă de sine stătătoare la sfârşitul secolului XIX.Asemănările izbitoare dintre cele trei rase este incontestabil.

Magyar Vizsla

           Cum spune şi numele rasei, este un câine de origine maghiară. Câinii sunt sportivi şi însoţitori loial ai stăpânului. Rasa Magyar Vizsla este una dintre cele mai mici ca statură din linia pointer-Retriever.
           Vizsla are ca caracteristici ai rasei: vânători de pasăre şi vânat montane (vânat mic), un câine sportiv, de companie de uz casnic şi de câine de familie.
           Vizsla este  dotat cu un nas excelent. Deşi sunt plin de viaţă, manieraţi, afectuoşi şi sensibili, ele sunt, de asemenea, fără teamă şi posedă un instinct bine-dezvoltat de protecţie.
           Rase diferite sunt adesea confundate cu Vizsla, şi Vizsla sunt deseori confundate cu alte rase. Coonhounds Redbone, Weimaraners şi Ridgebacks Rhodesian sunt unele dintre rasele cel mai frecvent confundate cu Vizsla. Structura corporala a unei Vizsla este foarte asemanatoare ca aspect cu o Weimaraner şi Coonhound Redbone, deşi Vizsla este de obicei mai suplu, cu musculatura mai bine definită. Weimaraners şi Ridgebacks Rhodesian sunt mai mari decât Vizsla. Nasul de Vizsla va avea întotdeauna o culoare roşiatică, care se îmbină cu culoarea blănii. Negru, maro, roz deschis, sau un nas de altă culoare este o indicaţie de o altă rasă - sau cel puţin nu o Vizsla pură. Ochii şi unghiile, de asemenea, ar trebui să se amestece cu culoarea robei.
          Blana standard are culoarea de auriu- rugină, culoare in nuanţe diferite.Blana ar putea fii de asemenea, descris ca o culoare cupru / maro, auriu roscat inchis si aur de nisip. Galben masiv, mahon roşu închis şi pal sunt defecte. Mici zone de alb pe piept în prim-plan şi pe gât sunt admisibile, dar nu preferate.

Trebuie să fie instruiţi cu grijă şi fără comenzi dure sau corecţii fizice puternice, deoarece au un temperament sensibil şi pot fii afectaţi cu uşurinţă dacă formare este prea aspră. Vizsla sunt înotători excelenţi. La fel ca toţi câinii, Vizslas necesită o atenţie mare, de exerciţii stimulative pentru a rămâne sănătos şi fericit.